Iercoşeni - Arad
Despre Iercoşeni din județul Arad
Iercoșeni (Șilindia, Județul Arad)
Satul Iercoșeni se află în comuna Șilindia, județul Arad, într-una din zonele istorice ale Crișanei românești. Așezat pe malul văii râului Dezna, acesta este cunoscut prin tradiția sa legată de haiduci și printr-o biserică de lemn emblematică.
Date Geografice
| Nume | Iercoșeni |
| Comuna | Șilindia |
| Județ | Arad |
| Regiune istorică | Crișana |
| Coordonate GPS | 46.347392, 21.9792792 |
| Altitudine | date necunoscute |
| Suprafață | date necunoscute |
Relief
Satul este așezat într-o vale îngustă, printre păduri și țărâni, pe malul râului Dezna. Drumurile care îl deservesc vor transfigura peisajul prin colțurile lor înalte și accesele grele, iar peisajul este dominat de dealurile care înconjoară văia.
Climat
Regiunea are un climat continental umed, cu veri blânde și ierni reci, influențat de apropierea masivelor Carpaților și de curenții de aer din sud-vest.
Populație și Demografie
Conform recensământului din 2002, satul era locuit de 58 de persoane, toți români, cu limba maternă română. În 1910, populația era mai numeroasă, având 594 de locuitori, dintre care 437 erau români, 130 maghiari și 19 germani.
Istoric
Prima atestare documentară a satului datează din 1477. În tradiția populară, Iercoșeni ar fi fost întemeiat de „lotri” (hoți), iar valea Cora ar fi fost folosită ca loc de ascundere de haiduci. Printre locurile legendare se numără „Via lui Vasii” și „Inga lui Cătănașu”, unde ar fi avut loc ascunderi și răstigniri. În sat se află o biserică de lemn, adusă din Chisindia și reconstruită, care a fost renovată în 1786 și păstrează o bogată tradiție icoană.
Obiective Turistice
Printre obiectivele turistice se află biserica de lemn, un element distinctiv al arhitecturii românești transilvănene, precum și ruinele Moara cu noroc, un fost podgoriu transformat în cârciumă de drumeți, împrejmuit de cinci cruci (două de piatră și trei din lemn de stejar).
Personalități
În istoria locală este menționat preotul Ursu din Iercoșeni, care posedă un Liturghier manuscris din secolul al XVIII-lea, copiat de diacul Ioan Petrovici în 1736.