Butoiu de Sus (Hulubești, Dâmbovița)

Butoiu de Sus este un sat situat în comuna Hulubești, județul Dâmbovița, în regiunea Muntenia, România. Așezat în partea de vest a județului, satul se întinde pe platforma Cândești din Podișul Getic, într-o zonă acoperită de păduri și rodită de o istorie îndelungată legată de prezența umană din cele mai vechi timpuri.

Date Geografice

Relief

Satul este așezat pe Valea Butoiului, între dealuri acoperite de păduri, într-un peisaj caracteristic Podișului Getic. Relieful este dominat de coline ușor ondulate, cu terenuri potrivite atât pentru creșterea animalelor, cât și pentru o agricultură de bază, fiind străbătute de pâraiele locale, printre care și Potocul, care le dă denumirea satului.

Climat

Regiunea se bucură de un climat continental umed, cu ierni reci și variabile și vară caldă și plouătoare, specific zonelor centrale ale Țării Române. Aceste condiții au favorizat de-a lungul timpului o activitate umană bazată pe agricultură și creșterea animalelor.

Populație și Demografie

Locuitorii satului sunt în principal moșneni, oameni harnici care au practicat creșterea vitelor, agricultura rudimentară și diverse meserii precum dulgheria, dogăria și cărăușia. În sat au trăit de-a lungul timpului și comunități de țigani, buni meseriași în domenii precum fierăria, zidăria și pietrăria, transmisind meseriile din generație în generație până în zilele noastre.

Istoric

Originea numelui satului este legată de pârâul Potoc, care trece prin apropiere. În trecut, acesta era cunoscut sub numele de Potopul. Satul Butoiu de Sus apare documentat spre sfârșitul secolului al XVII-lea, fiind menționat într-un document din 1692 care vorbește de „moșia Butoiul”. Totodată, satul Potoc, azi Butoiu de Jos, exista deja în timpul domniei lui Neagoe Basarab, fiind un sat de moșneni, conform unui document emis la București în 1559. Un document din 1569, emis la Târgoviște în timpul lui Alexandru Mircea, face referire la „matca Butoiașului”, pârâul de la care a luat numele satul. După construirea mănăstirii Butoiu, satul a dezvoltat o proprietate mixtă, mănăstirească și moșnească, ceea ce a dus adesea la conflicte între locuitori și epoca mănăstirii. N. Bănescu, într-un articol din 1907, oferă o descriere emoționantă a peisajului și vieții satelor, evocând o lume mai pură și mai liniștită decât cea modernă. Toponimul „Butoiu” mărturisește, potrivit tradiției locale, cultivarea intensă a viței de vie pe dealurile din jur, cum ar fi Dealul Cererului, al Calului și al Viei.

Obiective Turistice

Deși nu există obiective turistice deosebite de mari, satul Butoiu de Sus este atrăgător pentru cei interesați de istoria locală și tradițiile populare, fiind un punct de plecare spre explorări în Podișul Getic și posibila vizitare a Mănăstirii Butoiu din apropiere.

Personalități

În istoria satului se amintesc meseriași talentați, printre care lăutari, fierari și zidari, ale căror meserii au contribuit la identitatea comunității locale. De-a lungul timpului, satul a fost locul vieții lui Banul Spahiul din Vâlsănești, marele ban al lui Matei Basarab, care a donat un sălaş de țigani mănăstirii pentru lucrul câmpurilor.