SÂNGERU (Județul Prahova)

Sângeru este o comună situată în estul județului Prahova, în regiunea istorică a Munteniei, România. Reședința comunei este satul Sângeru, iar satele componente sunt: Butuci, Mireșu Mare, Mireșu Mic, Piatra Mică și Tisa. Comuna se află la limita cu județul Buzău, pe malurile Cricovului Sărat și al afuentorii acestuia, Salcii și Sărățica, fiind străbătută de șoseaua județeană DJ102C.

Date Geografice

Relief

Comuna Sîngeru este amplasată pe malurile Cricovului Sărat și al afuentorilor acestuia, într-o zonă caracterizată de câmpii și dealuri ușoare specifice regiunii Munteniei. Relieful este dominat de pajiști, livezi și terenuri agricole, cu o altitudine medie estimată între 100 și 150 metri.

Climat

Clima comunei este de tip continental, cu inverne rece și veri calde, influențată de apropierea de Câmpia Română și de bazeul Carpaților. Precipitațiile sunt moderate, iar temperaturile iernii pot scădea sub zero grade Celsius.

Populație și Demografie

Conform recensământului din 2021, populația comunei Sîngeru se ridică la 5.230 de locuitori, în scădere față de 5.449 de locuitori înregistrați în 2011. Majoritatea locuitorilor sunt români (66,29%), cu o minoritate de romi (25,74%), iar pentru 7,97% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea sunt ortodocși (81,49%), cu o minoritate de penticostali (8,43%), iar pentru 8,24% nu se cunoaște apartenența confesională.

Istoric

Denumirea Sîngeru are origine legandară, legată de existența unui arbore de sânger (Cornus sanguinea), cu ramuri purpuriice, care ar fi stat în locul unde s-a format vatra satului. În documente, denumirea apare abia după 1750, deși vechiul nume al localității era Fundeni, menționat într-un hrisov dat de Matei Basarab mănăstirii Apostolache în anul 1652. În satul component Tisa se presupune că a existat o cetate dacică în perioada IV a.H. – I p.H. În timpul războiului de indepindere și al rascoalei din 1907, Sîngeru a fost unul dintre focarele de tensiune, cu manifestații de protest marț. După cel de-al Doile Război Mondial, comuna a făcut parte din raionul Cricov, iar prin hotărârea HCM 1116/1968 a luat conformarea actuală. În perioada comunistă (1975) s-a propus dezafecatarea a trei sate, iar prin Decizia nr. 275/29 din 1989, comunele Lapos, Salcia și Sîngeru au fost comasate într-o singură entitate numită Sîngeru-Lapos. Revoluția din 1989 a readus autonomia locală.

Obiective Turistice

Cetatea dacică de la Tisa

În satul component Tisa se presupune că a existat, în secolul IV î.H. – I d.H., o cetate dacică, unică în zonă, fiind un important mărturie arheologică a prezenței dace în regiune.

Rezervația de la Cricovul Sărat

Comuna este traversată de Cricovul Sărat și al afuentorii acestuia, Salcia și Sărățica, oferind o peisagistică naturală deosebită, potrivită pentru plimbări și activități de agrement ecologic.

Bisericile ortodoxe

În satul Sîngeru și în satele componente se află patru biserici ortodoxe, care reprezintă unele dintre cele mai vechi edificii religioase din zonă, reflectsem istoria locală și tradițiile comunității.

Personalități

De-a lungul istoriei sale, comuna Sîngeru a fost asociată evenimentelor legate de rascoala taranească din 1907, având un rol activ în acțiunile de protest organizate de locuitori împotriva condițiilor de viață dificile și a exploatării sarănților de către boieria locală.