Balota (Racovița, Vâlcea)

Balota este un sat aflat în comuna Racovița, județul Vâlcea, în regiunea Muntenia, România. În trecut, satul era cunoscut sub numele de Sărăcinești, denumire care a fost folosită până în anul 1966. Peisajul său este dominat de dealurile Chicerea și Boldan, iar râul Sărăcinești străbate zona.

Date Geografice

Relief

Satul este amplasat între dealurile Chicerea și Boldan, într-o zonă unde râul Sărăcinești desfășoară o vale lină. Releful este caracterizat prin un ansamblu natural de dealuri și pante acoperite de vegetație, care oferă o peisagistică aparte în toamnă, când culorile ierbii se transformă în nuanțe aurii și roșii.

Climat

Regiunea Vâlcii este cuprinsă de un climat temperat continental, cu ierni blânde și veri calde. În zona satului Balota, temperaturile se ridică moderat în sezonul încălzit, iar precipitațiile sunt distribuite destul de uniform pe parcursul anului, fiind favorizate de așternerea de dealuri care rețin umezeala.

Populație și Demografie

Datele exacte privind populația satului nu sunt disponibile public, însă se estimează că comuna Racovița, în care se află Balota, are o populație de câteva mii de locuitori. Locuitorii sunt în principal oameni de câmp, menținând tradițiile țărănești și legate de pământ prin munca în agricultură și creșterea animalelor.

Istoric

Istoria satului se întrețesește cu una dintre cele mai puternice așezări dacice, conform mențiunilor făcute de arheologul Teohari Antonescu în lucrarea sa „Columna lui Traian”, unde acest uimitor erudite român indică prezența unei cetăți vrăjmașe a răsăritului sub ochii garnizoanei dacice. În evoluția ulterioară, satul a fost afectat de o epidemie de ciumă, eveniment care a determinat încendierea localității și dispersia supraviețuitorilor între Valea Lotrului și Țara Lovistei. În perioada fanaroților, locuitorii au format o grupare de haiduci condusă de Radu Grădinărescu și fiul său Tudor, pentru a-și apăra bunurile împotriva ocupanților străini. Două războaie mondiale au adus moartea mai multor săteni, printre care unii au fost decorați ca eroi: Alexandru Prunescu, distins postum cu medalia „Bărbăție și Credință cu Spade”, și Ion I. Iliescu, cavaler al Ordinului militar „Mihai Viteazul” și recipient al Ordinului Coroana României. După inundațiile din 1941, 1948 și 1962, precum și după temerile legate de posibila desființare a satului ca urmare a construirii barajului de la Cornet, locuitorii au păstrat vatra lor pe dealurile menționate mai sus. Biserica cu hramul Sfântul Nicolae a fost sfințită pentru prima dată în ianuarie 1912, având ca artist principal pe Dimitrie Cabadaeff, un pictor de origine aristocrată format la Veneția, care a realizat picturile în ulei din interior și portretele preotului ctitor Gheorghe Prunescu și ai soției sale. Pentru păstrarea acestor portrete, preotul Prunescu a scris o scrisoare de o expresie literară remarcabilă adresată prim-ministrului George Grigore Cantacuzino în anul 1899, rugămințindu-l să acorde sprijin material pentru construcția bisericii. În timpul Primului Război Mondial, biserica a fost jefuită, iar o nouă sfințire a avut loc pe 9 aprilie 1919.

Obiective Turistice

Mâna turistică a satului include Biserica Sfântul Nicolae, unde picturile în ulei de Dimitrie Cabadaeff reprezintă un atractiv principal, precum și două clădiri de lemn sculptate cu foișoare lungi, una din 1917 și alta din 1920, care îmbunătățesc peisajul arhitectural al localității. De asemenea, ruinele zidurilor anticare și urmele bisericilor dacice prezintă o oportunitate de a explora moștenirea străveche a regiunii.

Personalități

Printre personalitățile legate de sat se numără Gheorghe Prunescu, preotul ctitor al bisericii, care a fost și un învățător dedicat în satele din jurul Lotrului, precum și Dimitrie Cabadaeff, pictorul renumit care a decorat biserica cu lucrări de excepție. De asemenea, soldații Alexandru Prunescu și Ion I. Iliescu au fost recunoscuți ca eroi în timpul celui de-al doilea război mondial.