Mărășeni (Comuna Ștefan Cel Mare, Județul Vaslui)

Mărășeni este un sat aflat în comuna Ștefan cel Mare, județul Vaslui, în regiunea istorică a Moldovei. Satul se află la aproximativ 8 km nord de municipiul Vaslui și la 4 km sud de reședința comunei, pe malul râului Bârlad, într-un cadru de podiș central moldovenesc. Este un sat cu o lungă istorie documentară, atestat încă din timpul domnitorului Ștefan cel Mare, fiind menționat într-un act din 15 octombrie 1491.

Date Geografice

Relief

Satul Mărășeni este așezat pe partea dreaptă a drumului național 15D, pe o suprafață de aproximativ 800 de hectare, inclusă în zona Podișului Central Moldovenesc. Teritoriul este străbătut de două pâraie importante: Mărășeni și Fundoaia, care se varsă în râul Bârlad. La nord curge pârâul Telejna, iar la sud pârâul Ulmului. În preajma satului se află două pâraie suplinite de apă în perioadele secetoare. Din punct de vedere geo-structural, teritoriul face parte din Platforma Moldovenească, cu depuneri sedimentare de diverse epoci geologice.

Climat

Clima de la Mărășeni este de tip temperat, caracterizată prin veri caniculare și ierni geroase. Acest tip de climă este specific zonelor din sud-estul Moldovei și se încadrează în cadrul climatului continental umed cu influență maritimă slabă.

Populație și Demografie

Conform ultimului recensământ (2002), satul Mărășeni avea 354 de gospodării cu 849 de suflete. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul era format din 62 de familii cu 286 de locuitori. Printre 1875 și 1900, satul a fost vizitat de revizorul școlar Mihai Eminescu, iar în anul 1900 preotul Constantin Manoilescu a înființat prima școală din sat. În zilele noastre, populația este formată în principal din lucrători din agricultură și creșterea animalelor, având tradiție în folclorul local.

Istoric

Istoria satului Mărășeni este strâns legată de istoria orașului Vaslui și a domnitorului Ștefan cel Mare. Prima atestare documentară datează de la 15 octombrie 1491, când Ștefan cel Mare a cumpărat satul „pre Bârlad, din sus de Vaslui, anume Mărișeanii unde au fost Mareș-judele” cu 200 de zloți tătărăști. Pe 4 aprilie 1617, satul era nelocuit, fiind atestat în acest mod în timpul daniei domnitorului Radu Mihnea. Satul a rămas doar un toponim până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când a fost parțial repopulat cu ucraineni (ruteni) aduși de Mănăstirea Sfânta Sava din Iași. Din punct de vedere administrativ, satul a făcut parte din mai multe comune istorice, printre care Brodoc, Rediu, Bălteni, Zăpodeni și Cănțălărești. Din 1931 și până în prezent face parte din comuna Ștefan cel Mare, având o perioadă scurtă (1925–1929) în care a format o comună separată.

Obiective Turistice

Printre obiectivele turistice ale satului se numără biserica parohială „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, construită între 1912 și 1918 prin efortul preotului Constantin Manoilescu, fiind decorată cu o pictură murală realizată de Botea Adrian și Liviu Vîja în anul 2006. De asemenea, satul se află lângă reședința comunei și orașul Vaslui, care oferă acces la o serie de obiective culturale și istorice din zonă.

Personalități

Printre personalitățile legate de sat se numără preotul Constantin Manoilescu, care a păstorit în parohie timp de 48 de ani (1899–1947) și a fost ctitorul primei școli din sat. Tot el a lăsat materiale documentare științifice valoroase. De asemenea, satul a fost vizitat de revizorul școlar Mihai Eminescu în anul 1875, într-o misiune de îmbunătățire a învățământului rural din județul Vaslui.