Ştioborani (Solești, Vaslui)

Ştioborani este un sat situat în comuna Solești, județul Vaslui, în regiunea istorică a Moldovei. Satul se află la circa 20 de kilometri de peștera de pește a Vaslui – Iași, pe malul văii Burghina, pe coasta unui deal omonim. În trecut a fost o comună independentă până la reorganizarea administrativă din 1968. Peisajul este dominat de dealuri și văi, tipice Podișului Central Moldovenesc, iar accesul se face printr-un drum de țară (DC 15) care pornește de la DN 24.

Date Geografice

Relief

Satul este așezat pe coasta unui deal, la capătul văii Burghina, într-un peisaj de dealuri și văi specifice Podișului Central Moldovenesc. Învecinătatea este dominată de relief ondulat, cu acumulări de pământ și acțiunea vremii asupra formațiunii solului.

Climat

Clima este de tip continental, influențată de regiunea Moldovei centrale, cu ierni blânde și veri calde, determinate de aflarea satului într-o zonă de tranzit între mari depresiuni.

Populație și Demografie

Datele demografice exacte nu sunt cunoscute, însă satul are o populație restrânsă, alcătuită în principal din familii locale. În trecut a fost o comună separată, ceea ce sugerează o istorie comunală aparte, până la unificarea administrativă din 1968.

Istoric

Satul Ştioborani are o istorie documentată încă din secolul al XV-lea, fiind fondat de către Stibor cel Bătrân, un boier din țara de Jos, originar din tinuturile Vasluiului. În secolul al XVIII-lea a fost ridicată o mănăstire de călugări, astăzi dispărută; după secularizarea acesteia, documentele au fost luate de călugării greci și duse la Muntele Athos. Unul dintre cele mai importante evenimente istorice ale satului este construirea bisericii de lemn Sfântul Nicolae, ridicată în anul 1726 de ctitorul Grigoras Mardare, în zilele domnitorului Mihai Racoviță. Biserica a fost mutată în anul 1943 din cauza unor alunecări de teren și este astăzi una dintre cele mai bine întreținute biserici de lemn din județul Vaslui, fiind declarată moștenire istorică.

Obiective Turistice

Principala atracție a satului este biserica de lemn „Sfântul Nicolae”, un monument istoric unic prin sistemul său de boltire și prin decorarea fină a fațadelor, ce reflectă influența barocului moldovenesc asupra artei populare. Poștia veche a fostului schit Steoboranii, împrejmuită de o incintă, poate fi vizitată la intrarea în sat.

Personalități

Satul este legat de nume importante din istoria locală, cum ar fi ctitorul Grigoras Mardare, care a ridicat biserica în 1726, și mesterul lemnar Gheorghe Bodaie, care a reconstruit clădirea după cutremurul din 1940. De asemenea, Iorgu Mardare, descendent al familiei ctitorului, a contribuit la lucrări de decorație.