Sălciua de Sus (Sălciua, Alba)

Sălciua de Sus este un sat aflat în comuna Sălciua, din județul Alba, în Transilvania de Nord, România. Localizat în partea nordică a județului Alba, satul se află la o distanță de 117 km de centrul județului și doar 1 km de reședința comunei. Numele său provine din numeroasele sălcii pitice care creșteau în vechime pe malul râului Arieș, ale căror ramuri erau folosite la împletirea de coșuri.

Date Geografice

Relief

Sălciua de Sus este situat într-o zonă de tip depresiune intramontană, specifică dintelurilor dintre Munții Trascăului și Muntele Mare. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din secolul al XVIII-lea, satul apare sub denumirea de „F. (Felsö) Szolcsva”, iar la aproximativ 1 km depărtare de acesta este trecută o veche mănăstire. Terenul este influențat de afluenții râului Arieș și albiei sale laterale.

Climat

Clima de la Sălciua de Sus este de tip temperat-continental, caracterizată prin ierni reci și veri blânde până călduțe. Acest tip de climă este specific zonelor montane și transilvănene din județul Alba.

Populație și Demografie

Satul Sălciua de Sus face parte din comuna Sălciua, care conform datelor recente are o populație de aproximativ 2.000 de locuitori. Din punct de vedere etnografic, comuna aparține tradiției mocănimiste, fiind influențată de obiceiuri și tradiții specifice acestei regiuni culturale.

Istoric

Prima amintire documentară despre Sălciua de Sus datează din anul 1379, însă unii cercetători consideră că satul a luat ființă încă din 1370. În acest document scris în limba latină se află mențiunea lui Nicolae și Iacob, originari din Sălciua, care au deschis o acțiune cu un anumit Lucasiu pentru o moșie de pământ. De mult timp, localitatea a purtat denumiri precum: Felsewsolczwa, Felsew Solezwa, Szeltsiva gyin Szusz și Sălciva de Sus. Cele mai vechi semne ale prezenței umane în zonă datează din epoca timpurie a bronzului (sec. II î.e.n.), reprezentate prin tumuli funerare descoperite lângă culmea Bedeleu. La biserica locală se păstrează cărți tipărite între 1746 și 1777, inclusiv o lucrare teologică și un volum de morală creștină. Trei locuitori ai satului – Praja Maria, Gaja Mihail și Gaja Veronica – au participat la Adunarea Națională de la Alba-Iulia și au dat acceptul pentru unire.

Obiective Turistice

În apropierea satului Sălciua de Sus se află o veche mănăstire menționată pe Harta Iosefină a Transilvaniei, sugerând un interes istoric și arhitectural vechi de mai bine de două sute de ani. Peisajul înconjurător, dominat de Muntele Mare și Munții Trascăului, oferă oportunități excelente pentru drumeții montane și observarea naturii.

Personalități

Printre figuri notabile legate de sat se numără cei trei locuitori care au participat la Adunarea Națională de la Alba-Iulia: Praja Maria, Gaja Mihail și Gaja Veronica, care au contribuit la evenimentul istoric al Unirii Principatelor Române.