Cojasca (Județul Dâmbovița)

Comuna Cojasca se află în județul Dâmbovița, regiunea istorică a Munteniei, România. Reședința sa este satul Cojasca, iar satele componente sunt Fântânele și Iazu. Comuna este amplasată pe malul drept al râului Ialomița, la vest de șoseaua națională DN1A, fiind străbătută de drumul județean DJ711 care leagă Târgoviște de Bujoreanca. Aproximativ la 40 de kilometri de București, Ploiești și Târgoviște, Cojasca este o așezare cu o lungă istorie, având rădăcini care prelungesc în perioada prefeudală și chiar mai înainte.

Date Geografice

Relief

Comuna Cojasca este situată pe o terasă înaltă față de malul stâng al râului Ialomița, pe malul drept al acesteia. Această poziție o face lipsită de riscul inundațiilor, oferind o suprafață stabilă pentru locuire și agricultură. Împrejurul satului domină un relief ușor ondulat, caracteristic regiunii Munteniei centrale.

Climat

Clima comunei Cojasca este de tip continental, cu veri calde și ierni rece, influențată de apropiere de râul Ialomița și de poziția sa în cadrul regiunii muntenice. Toamnă și primăvara pot prezenta variații semnificative ale temperaturii.

Populație și Demografie

Conform recensământului din 2021, populația comunei Cojasca se ridică la 8.025 de locuitori, în ușoară scădere comparativ cu anul 2011, când erau înregistrați 8.276 de locuitori. Etnic vorbind, majoritatea locuitorilor sunt romi (55,15%), urmați de români (27,28%), în timp ce 17,55% nu au declarat apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, ortodocșii reprezintă majoritatea (61,33%), urmați de penticostali (19,99%), iar 17,73% nu au declarat religia.

Istoric

Istoria comunei Cojasca se întinde pe mii de ani, fiind locul unor descoperiri arheologice semnificative, printre care ceramică din epoca bronzului, o monedă de aur emisă de Alexandru cel Mare și un tezaur din 165 bani argint. Pe teritoriul acesteia s-au istorisit două drumuri romane importante, una care lega Giurgiu de Transilvania, iar alta cobora prin Valea Ialomiței spre Dobrogea. Satul Cojasca primește denumirea sa după o legendă locală despre o secetă severă și un act de solidaritate care a dus la apariția numelui. Documentul de primă atestare datează din 1444. În secolul al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Ialomița a județului Dâmbovița, având 2.500 de locuitori. În 1925 era inclusă în plasa Bilciurești, cu o populație de 3.320 de locuitori. În 1950, în perioada sovietizării, a fost integrată în raionul Răcari din regiunea București, iar după 1968 a devenit din nou parte a județului Dâmbovița.

Obiective Turistice

Drumul Romanesc de la Cojasca

În aprozimele satului Cojasca se află rămășițele unui drum roman antic, lucrat din piatră și pietriș, care legea Giurgiu de Transilvania, trecând prin București și Târgoviște. Acest traseu istoric este un martor al importanței strategice a zonei în antichitate.

Pe teritoriul comunei au fost descoperite numeroase piese arheologice, inclusiv monede imperiale romane și obiecte din epoca geto-dacică, indicând o ocupație umană continuă de-a lungul milenilor.

Biserica Ortodoxă „Sfântul Ierarh Niculae”

În satul Cojasca se află biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Ierarh Niculae”, un lăcaș de cult important pentru comunitatea locală. Biserica a fost reconstruită în anii recenți, având un rol central în viața spirituală a locuitorilor.

Biserica din Fântânele – „Sfânta Cuvioasă Parascheva”

În satul Fântânele funcționează o filie de biserică cu hramul „Sfintei Cuvioase Paraschive”, care completează peisajul religios al comunei. Aceasta este un punct de referință pentru credincioșii ortodocși din zonă.

Școala și învățământul local

Comuna Cojasca își păstrează tradiția educațională cu instituții precum Liceul Tehnologic Cojasca, Școala Gimnazială Fântânele, Grădinița Fântânele, Școala Gimnazială Cojasca, Grădinița Cojasca, precum și Școala Primară și Grădinița Iazu. Acestea reprezintă un element esențial al comunității locale.

Personalități

De-a lungul istoriei sale, comuna Cojasca a fost locul viețuirii și activității unor figure importante, printre care jupanul Badea din Cojești, ginerele boierului Udriște din Mărgineni, menționat în documente din secolul al XV-lea. De asemenea, în zona s-au aflat oameni preocupați de dezvoltarea locală și cultura românească, contribuind la identitatea comunității actuale.