Afumaţi (Judeţul Dolj)

Comuna Afumaţi se află în sudul judeţului Dolj, la circa 20 km de Dunăre şi la 60 km de Craiova. Reşedinţa comunei este satul Afumaţi, care face parte dintr-o zonă de câmpie acumulată între râurile Baboia şi Bălăşan. Localitatea este învecinată la est de Urzicuţa, la sud de Catane, la vest de Băileşti şi la nord de Siliştea Crucii, ocupând o poziţie strategică într-una dintre spațiile agricole mai importante ale Olteniei.

Date Geografice

Relief

Comuna Afumaţi este situată pe un teren de câmpie, specific regiunii Doljului de sud. Relieful este dominat de păşuni şi câmpuri agricole, cu râurile Baboia şi Bălăşan străbătând suprafaţa localităţii. Aceste pârâuri contribuie la caracterul lin şi deschis al peisajului, întâlnit frecvent în zona oltenească de câmpie.

Climat

Clima comunei Afumaţi este de tip continental cu influenţă umedă, specifică regiunii Doljului. Verile sunt calde şi uscate, iar iernile blânde, cu precipitaţii moderate, fiind potrivite pentru dezvoltarea agricolă.

Populație și Demografie

Conform datelor disponibile, comuna Afumaţi are o populație de aproximativ 2689 de locuitori, repartişaţi pe satele componente Afumaţi, Boureni şi Covei. Structura etnică este dominată de români, cu o mică minoritate de alte grupări etnice.

Istoric

Primele atestări documentare ale comunei Afumaţi data din anul 1618, însă forma actuală de comună a fost stabilită în anul 1864. Printre anii 1930-1932 comuna a fost desfiinţată, apoi reînfiinţată în 1941 sub denumirea de Amzuleşti, în onoarea primului colon ist care a stabilit aici o aşezare permanentă. Numele "Afumaţi" are o origine necunoscută cu certitudine, dar tradiţia locală îl atribuie fumul ce acoperea bordeile sărenilor din vara aceeaşi. Astfel, denumirea a devenit un simbol al condiţiilor dificile de trai ale locuitorilor, care construiau locuinţe joase în pământ, fără lumina naturală, iar încălzirea se făcea prin ardere de grăsime sau prin focuri de vatră.

Obiective Turistice

Gara Afumaţi

Gara comunală Afumaţi este una dintre cele mai remarcabile construcţii din localitate, fiind proiectată de inginerul Elie Radu în perioada 1890-1895. Ansamblul arhitectural reflectă stilul de epocă al construcţiilor feroviare din România de la începutul secolului XX.

Biserica „Izvorul Tămăduirii”

Biserica ortodoxă „Izvorul Tămăduirii” a fost construită între 1861-1863, urmând să fie reconstruită şi sfinţită în anul 1941. Este un exemplar important al arhitecturii bisericeşti din Oltenia.

Conacul Seulescu

Conacul Seulescu, construit în anul 1908, a aparţinut generalului Iancu Seulescu. Astăzi clădirea funcţionează ca cabinet medical, păstrând totuşi farmecul arhitectural al villaştilor de epocă.

Conacul Dinopol

Conacul Dinopol, ridicat în anul 1902, a aparţinut colonelului Gheorghe Dinopol. Clădirea reprezintă un alt martor al istoriei locale şi al evoluţiei socio-economice a regiunii.

Biserica „Sfântul Dumitru” din Covei

Biserica „Sfântul Dumitru” din satul Covei a fost sfinţită în anul 1858 de Sfântul Ierarh Calinic, arhiepiscop al Râmnicului şi Alba Iulia. Între 1936-1941 a fost restaurată, iar în 1962 pictura a fost refăcută, cu slujba de sfinţire celebrată pe 11 noiembrie 1962.

Personalităţi

Printre figuri notabile legate de comună se numără Ioan Ionescu-Dolj (născut în 1875 în satul Boureni), jurist, președinte al Secțiunii de Drept Public a Consiliului Legislativ, prim-președinte al Consiliului Legislativ și membru corespondent al Academiei Române.