Cuca (Județul Galați)

Cuca este o comună situată în județul Galați, în regiunea istorică a Moldovei, România. Reședința sa se află în satul de același nume, iar pe teritoriul său se află Podișul Moldovei și Câmpia Covurlui, la o altitudine de 121 metri deasupra nivelului mării. Comuna are o suprafață de 44,72 km² și este traversată de șoseaua națională DN24D, conectând Galațiul cu Bârladul.

Date Geografice

Relief

Comuna se află în centrul județului, în Câmpia Covurlui, având un relief dominant înconjurul Podișului Moldovei. Diferența de nivel între punctul cel mai scăzut (110 m) și cel mai înalt (160 m) este de aproximativ 50 metri, pe o lungime de 4 km, oferind o panta ușoară și accesibilă în toate direcțiile.

Climat

Clima comunei este de tip european continental, cu ierni rece și vară caldă, influențată de apropierea de Carpați și de câmpia Moldovei.

Populație și Demografie

Conform recensământului din 2021, populația comunei Cuca se ridică la 1.848 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 2.150 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (95,78%), iar pentru 4,22% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,56%).

Istoric

Istoria comunei se întinde din epoca preistorică până în perioada actuală. Primele urme de locuire în perimetrul actualei comune sunt atestate de existența urmelor așezărilor neolitice și a civilizației geto-dacice. Valul lui Athanaric (secolele al II-lea–al IV-lea e.n.) este un sit arheologic de interes național aflat în apropiere. Denumirea toponimică de Fântâna lui Cucu este atestată abia pe la mijlocul secolului al XV-lea, prin cartea de cancelarie emisă de Petru al II-lea în anul 1448. Conform legendelor populare, numele „Cuca” ar deriva fie de la o căciulară domnească pierdută de Petru Rareș, fie de la un deseș de pădure cunoscut ca „Rediul Cucului”. În secolul al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Siretul a județului Covurlui, având o populație mixtă de români și bulgari. După Primul Război Mondial, comuna a trecut printr-o serie de schimbări administrative, inclusiv redenumiri și desființări de sate componente, până la forma actuală stabilită în 1968, când satele Cotros și Slobozia-Ventura au fost desființate și incluse în satul Cuca.

Obiective Turistice

Biserica „Sfinții Voievozi”

Biserica din satul Cuca cu hramul „Sfinții Voievozi” datează anterior anului 1809. A fost refăcută în anul 1854 cu cheltuiala unui grec, Andone Apostolide, și reprezintă una dintre cele mai vechi locuri de cult din zonă. Prin trăsăturile sale caracteristice, biserica se înscrie în seria de biserici de lemn ctitorite pe domeniul Mănăstirii Cotmenei, la începutul secolului 19, alături de bisericile din Valea Cucii, Cârcești, Drăguțești și Morărești-Piscu Calului.

Valul lui Athanaric

Valul lui Athanaric este un sit arheologic de interes național, datând din secolele al II-lea–al IV-lea e.n. Cercetările arheologice efectuate începând cu anul 1950 în zona acestuia au evidențiat prezența unei așezări din perioada târzie a epocii bronzului, precum și a unei monede de argint din anul 216 e.n. aflate în apropiere.

Personalități

Deși comuna nu este cunoscută pentru personalități naționale celebre, istoria sa este strâns legată de domnitorii moldoveni precum Petru al II-lea și Petru Rareș, care au avut acțiuni administrative și militare în această regiune. În perioada modernă, primarul comunei, Teodor-Georgian Drăgușin, reprezintă conducerea locală a comunei.