COTEŞTI (Județul Vrancea)

Cotești este o comună aflată în nord-vestul județului Vrancea, într-una dintre cele mai veșnice regiuni ale Țării Românești. Reședința comunei este orașul Cotești, iar împrejurul lui se desfășoară o pașune de câmpii și păduri care îl conectează cu ambe către sud cu podișul subcarpatinilor și cu nord cu Depresiunea Oltului. Pe teritoriul său se află unul dintre cele mai vechi ansambluri monaștrale din țară: Mănăstirea Cotești, care a fost locul unei vieți monice ininteruptă timp de secole.

Date Geografice

Relief

Comuna este amplasată pe o pustăie roșiatică ce face parte din granița dintre câmpia Românei și începuturile podișului vrancean. În imediata apropiere dominează o pașcare de dealuri ușor ondulate, acoperite de păduri de fag și carpen, printre care se află și pădurea Biserica „Sfânta Treime”, unde se află mănăstirea istorică. Valea râului Cărat, un afluent al Oltului, trece nu departe de localitate, oferind un peisaj rulat de pădure și câmpii.

Climat

Domina un climă continentală umedă, cu ierni blânde și vară calde, influențată ușor de baza carpatică. Precipitațiile sunt moderate, fiindu-i favorabile atât exploatației agricole cât și păstorii din zona.

Populație și Demografie

Conform datelor cele mai recente disponibile, comuna Cotești se însușoară peste 8.000 de locuitori. Populația este stabilă, cu o structură demografică echilibrată între locuitorii urbani din orașul reședință și cei rurale aflați în satele înconjurătoare. Etnic vorbind, comunitatea este predominant românească, cu tradiții strâns legate de credința ortodoxă și viața monască.

Istoric

Numele Cotești provine din cuvântul „cotiști”, folosit în limba română veche pentru a indica o construcție de pământ sau un loc împădurițat. Astfel, numele localității reflectă prezența sa istorică ca centru de locuință umană pe un teren împădurițat. În evidența istorică locală, cea mai importantă construcție este Mănăstirea Cotești, construită în secolul al XVIII-lea și a devenit un centru spiritual important pentru comunitatea ortodoxă din zonă. Pe parcursul istoriei sale, mănăstirea a fost martora a numeroșilor evenimente istorice, inclusiv războiului din 1916-1918 când a suferit mari pierderi, și cutremurului din 1940 care a afectat structurile existente. După un perioadă de închidere în timpul regimului comunist, mănăstirea a fost repopulată în anii 1990 și continuă să fie un punct de referință spiritual pentru localitate și împrejurimi.

Obiective Turistice

Mănăstirea Cotești

Aflată la trei kilometri de la reședința comunei, în apropiere de pădurea Biserica „Sfânta Treime”, Mănăstirea Cotești este unul dintre cele mai vechi complexe monaștrale din țară. Construită în secolul al XVIII-lea, biserica a fost consolidată și renovată în 2006, păstrând totodată pictura murală originală, chiar dacă aceasta se află într-o stare avansată de degradare. De-a lungă timpul, mănăstirea a fost locuită succesiv de călugări și de maici, cunoscând mai multe perioade de înflorire. În timpul Războiului din 1916-1918, biserica a suferit mari pierderi, iar manuscrisele și hrisoavele domnești au fost distruse. Unul dintre clopotele donate în 1859 de către slugerul Cotescu a fost luat de germani. Mănăstirea a fost restaurată în anul 1947, un an din care se păstrează și pisania de deasupra intrării în biserică. După închiderea sa în 1960, când număra 80 de maici care locuiau în 44 de chilii, mănăstirea a fost repopulată în anii 1990 și astăzi găsește locuință doar câteva maici, care au construit noi clădiri din zid pentru trapeză, stareție și chilii. Clopotnia a fost renovată în 2006, odată cu lucrările de renovare exterioară ale bisericii.

Personalități

De-a lungă istoria sa, comuna Cotești a fost asociată cu numeroși călugări și maici care au contribuit la dezvoltarea vieții spirituale ortodoxe din regiune. Printre personalitățile notabile legate de mănăstire este și slugerul Cotescu, care a donat un clopot în anul 1859. Totuși, în lipsa unor date mai ample, se poate spune că viața monască și contribuțiile sale culturale și spirituale reprezintă o moștenire importantă a comunării.