Tulnici (Județul Vrancea)

Tulcini este o comună situată în nord-vestul județului Vrancea, în regiunea istorică a Moldovei, la poalele munților Vrancei, într-o vale pittoasă traversată de râul Putnei. Reședința comunei este satul Tulcini, iar satele componente sunt Coza, Greșu, Lepșa și Tulcini. Peisajul local este marcat de case tradiționale din lemn acoperite cu șindrilă și interioare împodobnite cu țesături colorate. Comuna este cunoscută pentru moștenia sa etnomuzicală legată de tulnicul, un instrument popular de suflat, precum și pentru patrimoniul religios de lemn.

Date Geografice

Relief

Comuna Tulcini se află în zona de nord-vest a județului Vrancea, la poalele munților Vrancei, într-o vale desfilată de râul Putnei. Releful este caracterizat prin pantă dulci și acoperișuri tradiționale din lemn, specifice regiunii montane. Aproape de satul Lepșa se ridică mănăstirea cu același nume, amplasată într-o peisie liniștită, dominată de natura înconjurătoare.

Climat

Clima comunei Tulcini este de tip munte-continental, influențată de poziția sa la poalele Munților Vrancei. Aceasta se caracterizează prin ierni reci și vara răcoroase, cu precipitații distribuite pe parcursul întregului an. Condițiile climatice contribuie la o atmosferă plăcută, potrivită pentru activități de recreere și agroturism.

Populație și Demografie

Conform recensământului din 2021, populația comunei Tulcini se ridică la 4.137 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.450 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (94,25%), iar pentru 5,63% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, vasta majoritate sunt ortodocși (93,62%), iar pentru 5,75% nu se cunoaște apartenența confesională.

Istoric

Istoria comunei Tulcini este strâns legată de evoluțiile administrative ale județului Vrancea și regiunii Moldovei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Vrancea a județului Putna, fiind formată inițial din satele Lepșa și Tulcini, cu o populație de 939 de locuitori. În anul 1931, satul Coza a fost alipit comunei. După 1950, comuna a fost arondată raionului Focșani, iar după 1968 a fost transferată în județul Vrancea, alipindu-i-se și satele comunei Păulești, care a fost desființată. În 2004, comuna Tulcini a întrunit forma actuală. Numele comunei derivă de la tulnic, un instrument muzical popular de suflat, în formă de tub conic, lung de aproximativ 2 metri, făcut din lemn sau coajă de tei, asemănător cu buciumul.

Obiective Turistice

Mănăstirea Lepșa

Mănăstirea Lepșa este una dintre cele mai importante atracții ale comunei Tulcini. A fost înființată în 1869, dărâmată în 1927 și refăcută din lemn în 1936. În incinta ei se află biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului”, construită între 1930 și 1936, clasificată ca monument de arhitectură de interes local.

Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din Coza

Această biserică de lemn, situată în satul Coza, este o altă lucrare de arhitectură tradițională semnificativă. Ridicată în anul 1873, biserica este recunoscută ca monument de arhitectură de interes local, reprezentând un exemplu valoros al construcțiilor religioase din lemn din zonă.

Peisajul tradițional și casele din lemn

Comuna Tulcini oferă vizitatorilor posibilitatea de a descoperi o arhitectură tradițională autentică, prin casele din lemn acoperite cu șindrilă și interioare împodobnite cu țesături colorate. Aceste elemente reprezintă o moștenire culturală unică, reflectând obiceiurile de construcție ale satelor muntoși din județul Vrancea.

Tradițiile etnomuzicale – tulnicul

Tulcini este legată de tradiția muzicală populară prin tulnic, un instrument de suflat din lemn, în formă de tub conic, lung de aproximativ 2 metri. Deși acest obicei nu se mai păstrează activ în localitate, el rămâne parte din identitatea culturală a regiunii muntoase.

Personalități

Deși comuna Tulcini nu este cunoscută pentru personalități nașpuse celebre, are o bogată moștenire culturală și socială, reflectată în contribuțiile oamenilor din sat la dezvoltarea comunității locale și păstrarea tradițiilor regionale.