Dăbâca (Județul Cluj)

Dăbâca este o comună situată în nord-estul Dealurilor Clujului, pe râul Lonea, în județul Cluj, Transilvania, România. Reședința comunei este satul Dăbâca, iar satele componente sunt Luna de Jos și Pâglișa. Comuna se află la 35 km de municipiul Cluj-Napoca și este cunoscută pentru moșnițele istorice și peisajele împrescrute ale Podișului Someșan.

Date Geografice

Relief

Reliul comunei Dăbâca este caracterizat de dealuri și văi împărțite între Podișul Someșan și Valea Lonei. Teritoriul include în proporție de 90% suprafața Valei Lonei, având altitudini medii între 300 și 350 de metri, cu vârfuri înaltate până la 577 m pe Dealul Dâmbu lui Carol. Pe o porțiune mai mică se află Valea Someșului Mic. Zona este dominată de terase superioare ale văilor și de dealuri acoperite în principal cu păduri de stejar și fag.

Climat

Clima comunei Dăbâca este una temperată, cu influențe sensibil oceanice. Temperatura medie anuală este de aproximativ 10 °C, cu minime care pot cădea până la -30…-32 °C în iarnă și maxime care pot atinge 39 °C în vară. Diferențele de temperatură sunt ușor mai ridicate pe Culoarul Someșului și puțin mai mici pe porțiunea aparținând văii Lonei.

Populație și Demografie

Populația comunei Dăbâca a crescut constant până în anul 1956, când se înregistra un maxim de 3482 de locuitori, dintre care 3016 de etnie română, 343 de etnie maghiară și 123 de alte etnii. Din 1977 a început o scădere semnificativă, iar la recensământul din 2002 numărul locuitorilor a scăzut la 836, dintre care 815 de etnie română și 21 de alte etnii. Această reducere reflectă fenomenul de depopulare a zonelor rurale din județul Cluj în ultimele decenii.

Istoric

Istoria comunei Dăbâca este strâns legată de cetatea medievală așezată pe terasa superioară a Văii Lonei. Satul este așezat pe locul unei așezări neolitice, cărei urme aparținând culturilor Tisa și Coțofeni au fost descoperite în perioada 1964–1965. Cetatea Dăbâca a fost menționată documentar pentru prima oară în anii 1214–1219, având o formă inelară cu patru incinte fortificate și un diametru total de 600 m. Așezarea a avut un rol strategic în controlul drumului de transport al sării de la Sic la Poarta Meseșului. În 1068 a avut loc o luptă importantă lângă Chiraleș, când regele Solomon și aliatii săi s-au adăpostit la Dăbâca în așteptarea dușmanilor. Numele satului are origine slavă, derivând din cuvântul „dlubocu” (adâncitură), deși potrivirea cu numele căpeteniei maghiare Doboka este posibilă. În secolul al XVIII-lea, satele comunei au fost incluse în domeniul Bonțida al lui Gheorghe Bánffy, guvernator al Transilvaniei.

Obiective Turistice

Cetatea Dăbâca

Cetatea medievală de la Dăbâca este una dintre cele mai importante structuri fortificate din Transilvania. Așezată pe terasa superioară a Văii Lonei, are o formă inelară și a fost construită cu patru incinte fortificate, având un diametru total de 600 m. Cetatea a avut un rol strategic în controlul drumurilor comerciale și este legată de istoria comitatului Dăbâca, menționat încă din 1164. S-a aflat sub dominația banului Micud de Severin și ulterior a făcut parte din domeniul Bonțida.

Satul Dăbâca

Reședința comunei, satul Dăbâca, este un așezare rurală cu tradiție lungă, așezată pe ruinele unei așezări neolitice. Satul păstrează o atmosferă autentică, fiind cercigit de păduri și dealuri. Este un punct de plecare ideal pentru explorarea cetății și a peisajului împrescrțit al Podișului Someșan.

Luna de Jos

Luna de Jos este unul din satele componente ale comunei Dăbâca, situat lângă râul Lonea. Satul oferă o privire autentică asupra vieții rurale din nord-estul Dealurilor Clujului și este un loc potrivit pentru plimbări în natură și relaxare lângă apele râului.

Pâglișa

Pâglișa este alt sat component al comunei Dăbâca, așezat într-o zonă cu peisaje împrescrise de păduri și dealuri. Satul este roditor pentru cineva dorește să descopere farmecul transilvaniei rurale și să se bucure de liniștea și frumusețea naturii.

Personalități

Printre personalitățile legate de comuna Dăbâca se numește Leustachius, primul comite al cetății Dăbâca, menționat înapoi din 1164, care a devenit apoi căpetenia țării. De asemenea, Ghidofalvi Ştefan, un proprietar de pământ din satul Dăbâca, a descoperit în 1943 obiecte romane din bronz pe teritoriul satului, contribuind astfel la cunoașterea istoriei locale.