Pesac (Comuna Pesac, Județul Timiș)

Pesac este o comună aflată în județul Timiș, în regiunea istorică a Banatului, România. Este formată numai din satul de reședință cu același nume, care are o lungă istorie documentată, începând din secolul al XIX-lea. Comuna a fost reînființată în 2007, după desprinderea de comuna Periam.

Date Geografice

Relief

Relieful satului Pesac este caracterizat printr-un teren predominant nisipos, care influențează practicile agricole ale locuitorilor. În apropiere se află râul Aranca, ale cărui văi au condus la revărsări repetitive, motiv pentru care satul a fost fondat de familii românești care au părăsit Sânpetru Mare.

Climat

În conformitate cu poziția sa din sud-vestul României, Pesac se află într-o zonă cu climă continentală, cu veri călduroase și ierni blânde până la reci. Acest tip de climă este potrivit pentru dezvoltarea activității agricole, în special a legumiculturii.

Populație și Demografie

Conform recensământului din 2021, comuna Pesac are o populație de 1.835 de locuitori, în scădere față de anul 2011, când erau înregistrați 1.990 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (72,64%), urmați de o minoritate de romi (7,25%). Din punct de vedere confesional, domină religia ortodoxă (63,16%), cu prezența altor culte precum penticostali, romano-catolici și baptiști.

Istoric

Istoria satului Pesac este bogată și bine documentată. Într-un document din 1399, o așezare similară este menționată sub numele de „Puerseegh“. Prima atestare documentară a satului actual datează din 16 noiembrie 1768, când a fost întemeiat cu aprobarea împăratului Iosif al II-lea. Satul a fost fondat de familii de români veniți din Sânpetru Mare, ca urmare a revărsărilor repetitive ale râului Aranca. În 1769, satul a fost donat ca feudă de către Curtea Imperială din Viena episcopului catolic Bajzáth Iosif din Veszprém. În 1774, satul este consemnat ca „Pesak, ein Walahisches Dorf“ (adică un sat românesc). În 1779, 62 de familii de români din părțile Sibiului au fost colonizate aici. În secolul al XVIII-lea și al XIX-lea, satul a atras migrații de români, germani, rromi și alte populații, folosiți ca muncitori sezonieri pe domeniile agricole ale șvabilor. În 1862, a fost construită prima clădire a școlii confesionale de lângă biserica ortodoxă română. Printre personalitățile născute aici se numără Antonie Bogdan (1881) și Gheorghe Andrașiu (1896), ambii politicieni importanți. În 1911, moșia satului a fost parcelată și vândută prin licitație. Regele Ferdinand I a vizitat satul în 13 noiembrie 1923, iar regele Carol al II-lea l-a vizitat în 1934. În perioada 1936-1937, au început lucrările pentru o școală de stat nouă. Satul avea dezvoltate infrastructuri precum o casă națională, un cor mixt, un institut de credit, o fabrică de sifon, o gară și un birou poștal. Printre ocupațiile locuitorilor rămâne dominată agricultura, în special legumicultura, datorită solului nisipos. În 1968, Pesacul a devenit parte din comuna Periam, iar în 2007 a fost reînființată ca comună independentă.

Obiective Turistice

Pentru ceea ce privește obiectivele turistice, Pesac poate oferi o experiență autentică de descoperire a tradițiilor banățene și a vieții rurale românești. În apropiere se află orașul Timișoara, un important centru cultural și istoric, care poate fi o destinație complementară pentru vizitatori.

Personalități

Printre personalitățile legate de sat se numără Antonie Bogdan, prefect și deputat, născut în 1881, și Gheorghe Andrașanu, profesor și politician, născut în 1896. De asemenea, Dănuț Lața, fost mare fotbalist al „Politehnicii” Timișoara și președinte al Asociației Județene de Fotbal Timiș, s-a născut în sat în 1952.